( Funk Rock Hotel, Fabrica, 26/27 aprilie 2008 )
“Asta e doar inceputul”. Cu promisiunea asta m-a asaltat via e-mail Oana Stanoevici, PR, vreme de o saptamana, in conditiile in care aveam de gand sa ma duc oricum la Fabrica. Prejudecatile mele despre “comunicatori” sunt intacte.
“Funk Rock Hotel”, inteleg, se vrea un mini-festival autohton, in trena mai solidelor B’estfest, Coke Live si Stufstock (Tricky! Tricky! Tricky!!!). A iesit doar pe jumatate, cu OCS, Zob, Trupa Veche, The Mood si Timpuri Noi.
Pe la vreo noua seara, nici tipenie in Fabrica: Jiji-cel-organizator sta sa faca un atac de cord, umbla abulic prin tot clubul si vorbeste precipitat. Pana pe la vreo zece si jumatate se mai strange ceva bobor. Nu mult, vreo suta de oameni – “tara mica, cateva mese”, dupa cum il invoca Vlase pe Dinica.
Zob
Scurt, energic, coios. Clasicele “Radio punk”, “Drumurile noastre”, “Telenovele”, intre care intercaleaza bucati de pe un viitor, necesar, album. Sunt in engleza (”am reusit si noi s-o invatam”, zice Vlase) si suna cum trebuie. Mi-a placut mult “Get naked”. Vlase exagereaza cu anticlericalismul – o spun taman eu, care ma tratez de Paste cu “God delusion”. Dupa fiecare cantec intreaba cand urmeaza sa invie “Nea Gigel ala”, ne spune ca nu crede in Biserica (nici eu, but give it a rest), etc. Dar Zob suna la fel de solid ca intotdeauna. 7 out of 10.
The Mood
Shortcut da aprobator din cap cand le aude chitarile, eu ii spun ca ma tem sa nu futa vocalistul muzica. Vocalistul nu fute muzica – e una dintre putinele trupe romanesti care nu suna anapoda cand canta in englezeste. Pustimea indie se pune pe lucru, oasele incep sa paraie, sounds like a real rock gig. Intrerupt brutal: s-a spart toba mare. Timp de vreo juma’ de ora – patruj’ de minute ne tratam cu muzici straine, bajetii din trupa se scuza. Putin, da’ bun – bine insurubat in contemporaneitate, agitat, zgomotos. Piesele cam seamana intre ele, dar au tot timpul din lume sa creasca. Ii spun vocalistului ca mi-a placut, se bucura. 7 out of 10.
Trupa (cea mai) Veche
Nu-nteleg ca cauta un Cotabita wannabe si ciracii sai intr-un concert rock. Ma enervez de la bun inceput – suna de parca n-au fost acceptati la Mamaia. Penibil, chinuit, odios. Ma duc in bar, caci nu ma mai tin nervii, dar si-acolo tot pe ei ii aud. Macar in surdina, imi spun, si mai torn pe gat o cinzeaca. Imi vine sa le crap pe rand capul. Pe scurt, pentru ca nu ma pot abtine: muie, ba, mars inapoi in preistorie! -8 out of 10.
OCS
In nota obisnuita. Amariei, plictisit-arogant, Nucu – disgustingly sidelined. Nimic in plus, nimic in minus. Imi zic, pentru a mia oara, ca vreau ca cineva sa-si dea seama ce poate cu adevarat Nucu si sa-l lase sa-si faca de cap. 5 out of 10.
Timpuri Noi
There are no words. Cam ca aici, ba chiar mai bine. Shortcut s-a declarat groupie la sfarsit, eu de-abia imi mai trageam sufletul. Mica enervare: dintre copilandrii care se dadeau de ceasul mortii la OCS sau la The Mood, jumatate s-au carabanit repede. Vreau Timpuri Noi pe stadionul Wembley!!! 10 out of fucking 10.
Asadar
Intentii bune, erori de calcul – destule. Nu te poti astepta sa umpli sala in noaptea de Inviere intr-o tara habotnica precum Romania (foarte haioase cuplurile care veneau dupa 12 “cu lumina”). E pacat, pentru ca Timpuri Noi, Zob si The Mood merita un public mai bun. Tot raul spre bine, insa – intamplarea a avut un parfum intimist, family-like, chit ca zgomotul era profund si sanatos. Nu inteleg, dupa cum spusei, ce-a cautat o trupa proasta de pop lesinat la un minifestival rock. Proiectiile video, subtiri. Lumea, OK. Daca se mai tine, ma mai duc.
P.S.: scriu pe graba si la un calcularetz care n-are diacritice, n-am timp sa recitesc, sa iertati eventuale faulturi logice. Merry Christmas or wha’eva!
