Aşteptiff: how I started this summer (II)

Duminică seara, după ce s-a terminat „Zaza” (de la care am vrut să plec de o mie de ori, cine are nevoie de comedii romantice ruseşti?), am avut parte de vreo două ore numai pentru mine. Trei sferturi dintre bucureştenii veniţi la festival se uşchiseră deja, restul găştii era la Arta, iar oraşul începea deja să rumege mai agale: nu se umpluse Le Général nici măcar pe jumătate.

După zece zile în care ai dormit cât să nu leşini, mintea demarează doar dacă e supusă unor manevre simple. Am făcut lista filmelor pe care le-am văzut, le-am subliniat pe cele care au intrat bine, pe primele cinci le-am pus în ordine. De Metropolis am zis, e primul, iar Lang numai de aprecierea mea n-are nevoie. Aşadar:

2. Cum mi-am petrecut sfârşitul verii (Alexei Popogrebsky)

Graţie TIFF-ului i-am cunoscut pe Balabanov şi pe Sokurov, iar rusul de anul ăsta venea pe spinarea Ursului de Argint. Popogrebsky pare capabil să facă film din orice: în cazul de faţă, dintr-o staţie meteorologică de la mama dracului, în Ciuhotka. Îţi mai trebuie doar doi oameni – un puştan confuz şi un vulpoi hârşit.

Primul se fereşte de orice, cale de trei sferturi din film: de răspundere, de maturizare, de plictiseală. Ţopăie pe butoaie, se ia la întrecere cu un iepure, petrece ore în şir jucându-se pe calculator. Celălalt e aşezat, habar n-are ce e un smiley (mi-a pus un mare nod în gât a doua scenă în care se face referire la simbolul ăsta), când şi când pleacă de unul singur la pescuit.

De niciunde porneşte o intrigă aproape detectivistă, pe parcursul căreia stai cu inima cât un purice: cine (şi cum) o să aibă câştig de cauză? Ce-i ţine pe cei doi laolaltă, ce le hrăneşte intimitatea şi ce aprinde conflictul? Tu cum ai fi făcut în locul fiecăruia?

Cadrele largi, lungi şi domoale, montajul cuminte şi scenariul sec – umorul e tot aşa – par furate din cinematografia scandinavă. Sau o fi vorba de fotografiile locurilor: sugerează orice, dar nu dezvăluie nimic. Am ieşit cu inima strânsă şi cu un mare zâmbet trist.

3. Canin (Yorgos Lanthimos)

„Terapii extreme” e una dintre secţiunile noi ale TIFF-ului. N-am prins nimic din ea, dar să-i vezi pe florinpiersicii autohtoni înaintea fiecărui film is about as extreme a therapy as can get. „Umbre”, „Supernova” şi „Fără limită” sunt secţiunile care-ţi scurtcircuitează sinapsele, îţi întorc stomacul pe dos şi te urmăresc cale de ani buni. Cele care-ţi oferă cinema, adică.

„Canin” a rulat sub ştampila „Fără limită” şi nu-ţi dai foarte repede seama de ce. Replica „O pizdă e o lumină puternică” stârneşte râsete stânjenite în public, dar grecoteiului regizor nu-i prea arde de glume – filmul e un studiu hanekenian despre abuz, frică dementă şi despre ce consecinţe poate avea un cuvânt: avion, de pildă. Sau zombie.

Ia o familie, izoleaz-o aproape total (tatăl e singurul care trece dincolo de gard) şi vezi ce se întâmplă. Dacă te ţin balamalele, that is. Căci, încet-încet, începi să te întrebi ce sens au cuvinte foarte familiare: acasă, de pildă. Sau siguranţă. Sau copilărie. Filmat convenţional, didactic aproape, e cu atât mai apăsător.

4. Engkwentro (Pepe Diokno)

Tradus „Răfuiala”. Ceea ce-i atenuează semnificativ din merite. „Clash”, titlul englezesc, îmi pare mai cuprinzător.

De ce ţi-ar păsa de infracţiunile din Filipine? De ce să pierzi o oră şi jumătate din viaţă zgâindu-te la o favelă asiatică filmată „din umăr”, în semiobscuritate? De ce să ai de-a face cu familii şi cu lumi sensibil diferite faţă de noţiunile tale de familie şi de societate?

Pe jumătate documentar, pe jumătate poveste la limită, „Engkwentro” e genul de film care te subjugă sau te dezgustă. Cale de mijloc nu e: camera se contorsionează bezmetic şi-ţi dă vertij, lumina e ocolită, filtrată, ascunsă, jocul e frust şi alert. Dar dacă accepţi convenţia şi te arunci în film, n-are cum să nu te facă zdrenţe.

Diokno, un puştan de 23 de ani, ştie ce face în fiecare secundă şi nu iroseşte nici una: scenariu, cadre aparent anapoda, detalii care capătă sens pe parcurs, eterna alergătură în care pare prinsă toată lumea, nimic nu e întâmplător. Toate se coagulează în finalul cinic şi brutal până la limita suportabilului. Câţiva dintre debutanţii noştri în lung-metraj ar putea să înveţe un lucru sau două de la băiatul ăsta.

Filmul îţi zgârie ochii şi-ţi sfredeleşte urechile. Şi te agăţi de simptomele ăstea, pentru că ţi-e teamă să nu treci mai departe şi s-o iei razna cu totul. Loveşte abia mai târziu, la câteva ore după proiecţie, când te credeai scăpat. Aiurea, abia acum te cuprinde revolta.

5. O soluţie raţională (Jorgen Bergmark)

Dintre filmele din competiţie pe care am apucat să le văd, ăsta mi-a plăcut cel mai mult. Pentru amestecul improbabil de Bergman şi de Almodovar (imagine that!), pentru tupeul de-a lua la puricat crizele unor oameni în jur de 50 de ani, pentru că una dintre crizele cu pricina e întâmpinată cu o soluţie aparent scandaloasă, dar care pare perfect credibilă.

Pe scurt: eşti consilier marital, copiii au plecat de mult de-acasă, cel mai bun prieten e teribil de bleg şi nici foarte deştept. Ce te faci dacă ai început să-i fuţi nevasta? Vă adunaţi tuspatru (tu+nevasta, el+nevasta-amantă) sub acelaşi acoperiş şi aştepaţi să treacă de la sine.

Nu trece de la sine, fireşte, dar meritul suedezului Bergmark e că nu alunecă nici într-o troacă plină de cioace (deşi se râde adesea!), nici într-o dramoletă cu ifose.

Omul găseşte din prima calea de mijloc, detaliul anodin care spune mai multe decât două pagini de scenariu, şi te poartă prin întreaga poveste de nici nu-ţi dai seama că, la o adică, ai putea să păţeşti ceva destul de asemănător la un moment dat. Ce-i drept, Bergmark ne-a avertizat înainte de proiecţie să nu încercăm aşa ceva acasă.

N-am găsit decât trailerul italienesc, prilej pentru care le doresc încă o dată celor care perpetuează practica atroce a dublajului să moară înecaţi într-un butoi cu muci.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: