Archive for the ‘enervări’ Category

Twat in a cage

Aprilie 27, 2009

corgan

A întrecut rău măsura! Îmi lasă impresia că ţine cu tot dinadinsul să se transforme în propria lui caricatură. „This bald bloke in a dress”, cum l-a încondeiat Sharon Osborne, îţi vrea banii.

Dacă îţi prisosesc 27 de lire, poţi să le faci praf pe site-ul lui Billy Corgan (formerly of the Smashing Pumpkins, dar când şi Jimmy Chamberlin îţi dă papucii, te duci şi te culci!).

Nu capeţi cântece noi, variante, rarităţi, sau mai ştiu eu ce, ci câte 25 de minute de frecat mangalul prin studio. Unele înregistrări intră apoi într-un „substantial art film„, cică.

Chiar nu ştiu ce naiba are băiatul ăsta! De ce tre’ să mai îngrop un erou al adolescenţei? Cineva comenta, dărâmător: „In spite of my rage I am still just a twat in a cage”. Trist.

Anunțuri

comedie porno de groaza. cu batai

Martie 27, 2009

sergiu

Are chiar si un site festivalul lui Pulea Spatarul, cu tot cu muzica de la telecinemateca de dinainte de ’89. Despre B’est vorbesc, la care nu mai calc in lipsa unor garantii de integritate confirmate de ANI.

Festival de film, cica, din care am apucat sa vad „The life and work of Dr. Hunter S. Thompson”, pe care vi-l recomand sincer. Dar sa nu uit de ce m-am enervat: fezandat gata si cu pofta de filme multe, am fugit azi intr-un suflet de la munca, cu gandul ca prind, poate, lung-metrajul lui Jude („Cea mai fericita fata din lume”) si documentarul lui Solomon, „Apocalipsa dupa soferi”.

Teapa!

Ne impartim frumos rolurile (tu iei bilete, ea cere de mancare la crasma, eu ajung in timp util) si ne frecam mainile: ce misto o sa fie! Ne grabim nitel, infulecam pe nemestecate, dar o sa ne bucuram impreuna de „pleasca noului val” invocata de onor. ministrul culturii, domnul Toader Paleologu.

Aiurea! Ovidiu apare cu mutra stoarsa si ne spune ca la cinema Studio se intra astazi doar cu invitatie.

Moment in care mi se umple gura de carne. Pe care, cu voia dumneavoastra, am s-o vomit indata. Precizari necesare: stiu ca era mai bun un abonament (asa fac la TIFF) si stiu ca un telefon inainte ne-ar fi scutit de multi nervi.

Dar…

Un festival de film in buricul targului inseamna, in mintea mea, ca poti sa te opresti langa cinema si sa ti se faca pofta sa intri. Asa a functionat treaba dintotdeauna.

Insa la noi se intra numai cu invitatie! Cei care si-au facut un stil de viata din gheseft, invarteala, „descurcat” si smechereli trec intotdeauna inaintea natarailor dispusi sa plateasca pentru a vedea un film.

As fi putut, fara prea mari eforturi, sa fac rost de cinci invitatii. Ma incapatanez insa sa cred ca merita sa dau un ban pentru munca omului, chiar daca e posibil sa fiu dezamagit. Stiu ca filmul e o experienta sociala – uneori neplacuta – si ca trebuie experimentat alaturi de necunoscuti, cu riscul ca necunoscutii in cauza sa ma scoata din minti. Daca reusesc, in ciuda lor, sa ma bucur de un film ma consider norocos.

Comisarul wins!

Dar asta e o naivitate in tara in care iti poti lua permisul de conducere sau diploma de doctorat fara sa stii sa scrii. La filme in premiera intra prietenii care le-au vazut deja, criticii care si-au adus toti amicii la vizionarea pentru presa, vitele televizuale care cred ca Buñuel e un club din Ibiza, cunostintele si cei fata de care avem obligatii. Publicul duca-se in pizda ma-sii!!!

Exista downloads pe Internet si DVD-uri ieftine, sigur, dar atat am de spus CNC-ului si unora dintre organizatorii de festivaluri: nu va mai plangeti crocodilian de mila din cauza ca oamenii nu merg la cinema. Din cauza voastra nu pot sa intre!

Asa ca imi „dau jos” un film american sau cumpar „Adevarul” cu filmele lui Nicolaescu. Asta are macar o calitate: stie ca trebuie sa-l vada cat mai multa lume. Apropo, care e fimul autohton cu cele mai bune incasari de anul trecut? „Supravietuitorul”, parca. Vizionare placuta!

Acasa?

Septembrie 14, 2008

Locuri

Relatiile la distanta,  cele mai multe, nu tin – constat ca aia dintre mine si Brasov s-a dus dracului. L-am privit, pentru prima data dupa multa vreme, prin ochii unui strain si m-am repezit in primul tren spre Bucuresti.

Sa explic: centrul vechi, unde mi-am petrecut cea mai mare parte a adolescentei, arata indiscutabil mai bine decat la mijlocul anilor ’90. Dar ajunge sa o iei lipa-lipa pe aleea de sub Tampa ca sa constati cat de prost pica hotelul Aro Palace in peisaj. Ma mir ca nu sesizasem oroarea pana acum.

Apoi, nu stiu cui i-o fi trecut prin dibla sa scrie cu litere hollywoodiene BRASOV pe mai sus amintitul deal – ce are a face sula Honterusului cu Prefectura din Los Angeles? Intreb si eu, in speranta ca or mai fi intrebat si altii.

Tot despre aspectul „medieval” al orasului: se limiteaza la Schei, la Sirul Livezii si la centrul propriu-zis. O privire mai atenta asupra strazii Apollonia Hirscher iti dezvaluie monstruozitatea de sediu al casei judetene de pensii – bastion socialist insurubat contra naturii intre doua case burgheze. Unde am mai vazut amestecul asta fara cap si fara coada? Parca prin Bucuresti, if I remember correctly.

Mi se povesteste si ca Gradina Dendrologica din preajma Palatului Copiilor, o minunatie de loc, ar fi fost taiata in mare parte de noii proprietari, ca sa faca loc – probabil – unor noi viloace de prost gust. Daca asa stau lucrurile – n-am apucat sa verific – ar fi mult prea grav. Ma intreb doar daca vreun ONG local s-o fi sesizat au ba.

Beuturica&leisure

Geme Strada Republicii de crasme. Gramezi de pub-uri, cele mai multe decorate frumusel.

Cele mai multe se inchid la ora la care se culca gainile, insa. Iar Groapa tineretilor mele metalicistice nu stiu daca mai exista.

Vreau sa cred, ma incapatanez sa cred, ca exista totusi alternative – nu se poate sa nu aiba pustanii saraci, dar dezghetati, unde sa-si faca veacul.

O tristete incomensurabila ma cuprinde cand vad ca au disparut cinematogrefele din centru – not a single fucking one!!! Stiu ca traim in epoca download-urilor, dar dati-o in pizda ma-sii: socializarea urbana presupune mai mult decat bere+mici+cerbi de aur, pe bune.

Oameni

Cu regret va anunt ca vitica de Bucarest care era sa ma faca arsice cu jeep-ul pe trecerea de pietoni are cel putin un prieten in Brasov.

E foarte bine ca in oras vin tot mai multi straini: am auzit, in mai putin de un sfert de ora, nemteste, englezeasca, franceza si – pam-pam!- portugheza.

Nu e bine ca lumea se zgaieste in continuare la straini ca la urs si ca nimeni, absolut nimeni, nu s-a oferit sa-i explice unui englez vizibil confuz cum se ajunge la prima scoala romaneasca: i-am spus ca e posibil s-o gaseasca inchisa, mi-a raspuns „at least I’ll be taking a nice walk”.

Si nu e deloc bine ca oamenii ies la promenada in centru de parca s-ar duce la nunti: doar vreo cativa pustani pareau sa n-aiba nici o treaba. In rest, cupluri sau gasti anoste de yuppies care-si dau marlaneste ochii peste cap cand pe langa ei trece vreun indie kid cu palarie bleu.

Scuze

Nu caut sa-mi pun si mai multi ardeleni in cap, e de ajuns ca tata ma numeste regatean.

Dar e pacat ca spoiala pe care a capatat-o Brasovul in anii din urma tot nu reuseste sa acopere mizeria. Langa Biserica Neagra sunt doua tarabe cu niste kitsch-uri uluitoare, dar nici un chiosc cu pliante ori cu harti pentru turisti.

Iar dincolo de zidurile cetatii, ba chiar si intre ele, maneaua urla la fel de tare ca in Prelungirea Ferentari, guys. Cu regret va anunt.

Curu’ calului

August 5, 2008

De vreo cateva zile, Romania e doldora de experti in arta contemporana: de la celebrul TRU, care-si cam baga picioarele in arta cu pricina, dar care ii iubeste pe Horia Roman-Patapievici si pe Corina Suteu, pana la (mult) mai putin cunoscutul Andrei Badin.

Care Badin, cand nu coordoneaza stiri proaste la Antena 3, pastreaza demnitatea nationala. Las’ ca individul comite niste greseli de limba pentru care un scoler de clasa a cincea si-ar fura o ditamai corigenta, las’ ca – probabil – se numara printre cei carora „Dilema” le adresa invitatia de a face coada la supt pula statuilor lui Eminescu, omul stie el mai bine cum trebuie „promovata Romania in strainatate”.

Iar o recenta expozitie de la ICR New York (ireverentioasa, corect, dar de cand e onorabilitatea unicul criteriu al valorii in arta?) e un scuipat pe obrazul tarisoarei. Expozitia e finantata – culmea! – din banii greu incercatului contribuabil. Unde pula mea o fi vigilenta cetateneasca a Antenei 3 cand vine vorba de casele din Primaverii pentru care o sumedenie de demnitari platesc chirii mai mici decat cele percepute pentru o garsoniera din Militari? Just asking.

Manechine la fabrica de sicrie

Boborului anesteziat cu Elodii, Ciutaci, Cristoi si alte jivine i se livreaza un nou „scandal cultural”, oarecum asemanator celui al manualelor alternative (tot Intact-Voiculestii au mancat tone de cacat si pe seama astora, acum cativa ani).

Caraghioslacul cosmic nici nu s-a produs inca: zice la gazeta ca „scandalul” va fi subiect de ancheta la comisia de cultura, arte si mass-media a Senatului. Pai sa-i numaram, coane Fanica: presedinte – Adrian Paunescu, a carui unica profesie a fost sa pupe cur de nevasta de dictator. Ion Mihai Dumitrescu, vicepresedinte, a inceput ca maistru si e inginer. In 1998 – ha!- s-a specializat in jurnalism la Sibiu.

Dan Gabriel Popa, membru, a terminat Institutul de Medicina si Farmacie din Bucuresti. Ceea ce e onorabil, dar nu te indreptateste sa-ti dai cu presupusul despre street-art. Nu in cadru oficial, cel putin. Adrian Cioroianu, fost ministru de externe, trimitea rromi in desertul din Egipt. Dupa ce a fost plecat de la MAE, a votat fara prea multe dileme pentru legea care impartea stirile in pozitive si negative.

Din biografia de pe pagina Senatului a lui Constantin Gheorghe aflu doar ca onor membrul comisiei de cultura e presedintele filialei sucevene a PC, partidul-televiziune. Gavrila Vasilescu e la fel de zgarcit cu detaliile, doar ca dansul vine din metropola multiculturala Botosani, care, o stim cu totii, is at the forefront of modern art.

Mihai Ungheanu a terminat Literele si face parte din PRM, gazda a unor mari artisti: Irina Loghin si Oana Zavoranu sunt doar numele cele mai cunoscute. Nora Rebreanu a terminat Politehnica, Károly-Ferenc Szabó nu ne spune, mai draghe, nimic despre pasiunile lui extraparlamentare, iar Vasile Dancu e sociolog.

L-am ratat pe pesedistul Mihai Mohaci, fost inginer la fabrica de scule din Rasnov si mandru director, pana in 1998, al publicatiei saptamanale Antena Press. De care, nascut si crescut in Brasov, am aflat abia astazi.

Invitatii

Celor dispusi sa se lamureasca pe cont propriu le recomand, maine, conferinta de presa de la 11, de la Carturesti, a directoarei ICR New York, Corina Suteu. Celorlalti le raspund de pe acum ca nu, nu lucrez la ICR. Am avut ocazia sa o cunosc pe madam Suteu – e aroganta si rea, dar se pricepe la meseria ei. Iar de Horica Patapievici ma despart sapte lumi.

Tot asa, cine vrea sa afle mai multe despre expozitia „infamanta” poate sa dea o tura pe-aici. N-am vazut-o, nu-i cunosc pe artistii invitati, dar e limpede ca au reusit sa fotografieze Romania cu o acuratete cumplita. E, a cata oara?, incompetenta la limita cretinatatii, pasunista, hâdă.

P.S.: nu discut aici despre prezumtivele nereguli financiare de la ICR, nici despre colaborationistii invitati de Institut in Germania. Din doua motive: sunt teme separate, iar in harmalaia asta chiar n-ai cum sa discuti omeneste.

Overthroned

Mai 16, 2008

M-a pălit o nostalgie aproape emo*. După cum bine întreabă cineva pe youtube: remember when MTV used to be a music channel?

*Cum v-au picat psihologii – fani, presupun, Shania Twain şi Michael Bolton – preocupaţi televizual de sinuciderea puştoaicei ăleia emo? Întâi am râs, după aia m-am enervat, acu’ nici că-mi mai pasă. Mă întreb dacă nu cumva Ion Cristoiu are o părere, că doar el le ştie pi tăti dinainte, dintotdeauna. Foarte bun Rogozanu, mă bucur sincer că cineva scrie despre popcult în cunoştinţă de cauză. Everything’s not lost!

 

Tori fucking Amos!!!

Decembrie 15, 2007

Sinceră, deşteaptă, frumoasă cu flăcări. Are o voce cât şapte şi cântece cum alţii n-or să scrie în şapte vieţi.

Dar are şi toane. Vorba lui Chris Crocker, she’s only human.

Treaba-i simplă: marţi a avut un concert în State. Două dame care se tot fâţâiau în primul rând i-au atras atenţia.

Aşa că le-a tras un frecuş cu spume. Uitaţi-vă la el până când nu-l scoate din circulaţie vreun mormon bigot. Partea cu „get the fuck outta my show!” începe la minutul 2.28, dar aş prefera să ascultaţi cântecul în întregime. Se numeşte, de ce oare?!?, „Code Red”. Am şi o nelămurire: ălea două şi-or fi primit banii înapoi?

Şi voi ce ziceţi? Se stă la concerte de rock precum la Liturghie? Face fiţe sau are dreptate, is it really „a privilege to sit in the front row”?

Campanii

Noiembrie 24, 2007

c2961-maski-1-big.jpg

„Nasurile albastre” sunt nişte artişti pop din Rusia.

Montajul de mai sus e una dintre îndrăznelile lor, într-o hărăbaie de ţară pe care Putin o fute, solemn şi metodic, prin toate găurile.

Au mai comis vreo câteva delicte de lezmajestate, în aceeaşi notă.

Spre deosebire de Nichita Mihalkov, care produce o foarte oficială biografie a dictatorului  preşedintelui şi care şi-a pus semnătura pe o scrisoare deschisă: 65.000 de mari artişti ai marelui popor îi cer tătucului Putin să-i sodomizeze pentru încă un mandat, chit că -ha!- cică nu l-ar mai lăsa Constituţia.

În Rusia vor fi alegeri parlamentare în decembrie. Putin e primul pe lista partidului Rusia Unită şi declară fără echivoc că va avea un cuvânt greu şi pe mai departe. Sunt convins.

……………………………………………

Pervez Musharraf e un soldăţoi frustrat care s-a aşezat capră peste Pakistan în urma unei lovituri de stat, în 1999.

Corupţia înfloreşte, diverşi islamofascişti se antrenează prin ţară (unul dintre ei s-a aruncat în aer în metroul din Londra), chiar şi megastarul începutului de mileniu, i.e. Ossama, s-ar ascunde, pasămite, prin nordul Pakistanului.

Bafta lui Musharraf? 11 septembrie. Bush ăla micu’ avea nevoie, urgent, de un „pretin” la graniţa cu Afganistanul.

Amicul lui Bush – preşedinte şi comandant suprem al armatei deopotrivă, taman ca Ceauşescu – a decretat acum vreo trei săptămâni starea de urgenţă şi a început să bage la bulău opozanţi şi judecătorime care insistă asupra unor mofturi precum separaţia puterilor în stat.

În Pakistan vor fi alegeri parlamentare în ianuarie. Iar noua Curte Constituţională tocmai a stabilit că realegerea, anul ăsta, a lui Musharraf, a fost curată ca lacrima.

……………………………………………

Kim Jong Il (sau, pe limba cuiva de la Prima TV, Kim Jong al doilea) conduce Coreea de Nord. Temporar, pentru că preşedinte pe viaţă (pe bune!) e un mort: tac-su’.

Aici treaba e mult mai oablă: Partidul (unic şi comunist, adăugire destinată tot ălora de la Prima TV) cheltuieşte miliarde pentru înarmarea nucleară şi pulimea moare – nu e o figură de stil!!! – de foame.

Când sunt alegeri în Coreea de Nord nu ştiu, dar chiar că nu contează.

……………………………………………

România. Tot aud români tineri, educaţi, trăitori la oraş, care câştigă bine, citesc şi au acces la orice tip de informaţie cum se smiorcăie că nu au pe cine să aleagă pentru Parlamentul European, că uninominalu’  e o poveste prea complicată, că Tăriceanu e bou şi că Băsescu e ticălos, etc., etc.,etc.

Pe bune?

(A se ignora, de preferinţă, începutul şi finalul clipului)